Investiții

Factori care determină prețurile opțiunilor. Actualitate

În cazul în care tranzacţia are realmente loc, preţul este numit uneori preţ la vedere.

Acasă » Fapte » Piața opțiunilor valutare. Principalele tipuri de opțiuni valutare Piața opțiunilor valutare. Principalele tipuri de opțiuni valutare În capitolul anterior, am explorat cele trei tipuri principale de contracte care sunt utilizate în schimbul valutar: spot, forward și futures. Acest capitol discută natura și utilizarea contractelor de opțiuni de schimb valutar.

Există însă şi alte tipuri de preţuri. Unele, cum ar fi preţul marginal, sunt teoretice. Altele sunt legate de momentul unei tranzacţii potenţiale sau de situaţia relativă a cumpărătorului şi vânzătorului: preţ la termen, preţ fixat de una din părţi price setter şi suportat acceptat de cealaltă price takerpreţ de ofertă, preţ al opţiunii primă etc.

factori care determină prețurile opțiunilor

Totuşi, toate preţurile sunt legate într-un mod sau altul de preţul la vedere. De obicei, atunci când vorbesc despre preţ, economiştii au în vedere preţul de echilibru al pieţei, adică preţul la care cantitatea de bunuri sau de servicii de un anumit fel, oferită spre vânzare pe o anumită piaţă de toţi vânzătorii, este egală cu cantitatea cerută de toţi cumpărătorii. Într-adevăr, dacă există mai mulţi vânzători şi mai mulţi cumpărători, care se concurează între ei, este foarte probabil că va exista un singur preţ de echilibru al pieţei pentru toţi participanţii, indiferent ce sunt aceştia: vânzători sau cumpărăori.

În general, economiştii presupun că creşterea preţului determină reducerea cererii şi creşterea ofertei.

  • Fete ca tine câștiga stând acasă
  • Instruire pas cu pas în tranzacționare
  • Să câștigi bani pe internet moonbitcoin
  • Coronavirus 23 ianuarie La cât a ajuns incidența cazurilor în București Investitia in optiuni prezinta o serie de riscuri, de care fiecare investitor trebuie sa tina cont in tranzactionarea acestor instrumente, mai ales ca poate avea pierderi care pot fi mai mari decat suma depusa initial in contul de marja la SSIF.

Însă, preţul de echilibru al pieţei nu este o mărime dată pentru totdeauna. Preţul de echilibru poate creşte sau se poate reduce ca urmare a variaţiilor cererii sau ale ofertei provocate de factori cum ar fi: creşterea veniturilor nominale; reducerea producţiei; imperfecţiuni ale pieţei monopol, oligopol, penurie, piaţă neagră etc.

Noţiunea de ''preţ'' este strâns legată de conceptul de ''valoare''. Aceasta a apărut istoric pentru a desemna substratul obiectiv al preţului: dat fiind caracterul extrem de variabil al preţului, mulţi filozofi şi economişti Platon, Aristotel, Smith, Ricardo, Hegel, Marx etc.

Piața opțiunilor valutare. Principalele tipuri de opțiuni valutare

După Smith, preţul diferă de "valoarea reală", deoarece depinde de valoarea monedei, care este variabilă. Ricardo consideră că "preţul real" corespunde cantităţii de muncă încorporate în marfă, însă constată că "preţul curent" depinde de cerere şi ofertă; totuşi, preţul curent tinde să se apropie de preţul natural.

factori care determină prețurile opțiunilor

La Marx, echilibrul între cerere şi ofertă tinde să se stabilească, de asemenea, în jurul valorii muncii încorporate în marfă. Conform altor autori, preţurile se pot stabili prin mimetism, nu în funcţie de munca încorporată sau de utilitate. În fine, unii economişti consideră că un anumit rol în formarea preţurilor joacă sau ar factori care determină prețurile opțiunilor să joace instituţiile, şi anume prin luarea în considerare a utilităţii sociale.

În acea perioadă, în literatura economică a avut loc o aprinsă controversă cu privire la problema calculului şi deciziei economice, care i-a opus pe reprezentanţii şcolii austriece de economie Mises, Hayek şi adepţii "socialismului de piaţă'' Lange, Lerner.

factori care determină prețurile opțiunilor

După Mises, factori care determină prețurile opțiunilor de preţuri libere este singurul mijloc de coordonare a acţiunilor milioanelor de indivizi care formează economia unei ţări şi singurul mijloc de calcul şi de decizie economică raţională. Hayek a dezvoltat această idee, evidenţiind rolul preţurilor ca vector de transmisie a informaţiilor disponibile către toţi indivizii realmente interesaţi.

Aceste idei au fost rezumate apoi de Friedman, care arată că într-o economie bazată pe proprietatea privată şi libertatea schimbului, sistemul de preţuri libere îndeplineşte trei funcţii esenţiale: 1 transmiterea informaţiei cu privire la cerere şi ofertă; 2 stimularea producătorilor să se orienteze spre sectoarele cu preţuri ridicate şi, în modul acesta, să acţioneze în direcţia restabilirii echilibrului între cerere şi ofertă; 3 repartizarea veniturilor.

Riscurile investitiei in optiuni. Factori ce determina pretul in piata

În anumite situaţii excepţionale de exemplu, războistatele recurg la controlul preţurilor sau cel puţin al preţurilor anumitor produserespectiv la influenţarea cererii sau ofertei protecţionism, subvenţii etc. De fapt, libertatea totală a preţurilor este rar întâlnită chiar şi în economiile cele mai liberale, în principal din cauza impactului fiscalităţii, a legislaţiei antidumping, subvenţiilor, clauzelor de indexare din contractele colective de muncă etc.

Avantajele fixării administrative a preţurilor pentru cei care beneficiază de ele sunt vizibile şi adesea foarte importante, în timp ce dezvantajele sunt mai puţin evidente şi suportate de oameni a căror părere contează mai puţin de exemplu, deoarece sunt puţin numeroşi şi, deci, mai puţin importanţi din punct de vedere electoralcare nu sunt conştienţi de aceste inconveniente, ori nu se raportează la piaţa liberă, ci la situaţia cea mai favorabilă pentru ei înşişi de exemplu, pe un locatar nu-l interesează că un preţ de echilibru al pieţei imobiliare ar putea să stimuleze construcţia de locuinţe şi, deci, reducerea preţului acestora, ci doar faptul că el însuşi obţine o locuinţă ieftină.

În definitiv, avantajele şi dezavantajele revin unor indivizi diferiţi, iar criteriile de justiţie socială adoptate de comunitate pot permite ca chiar dacă, pe ansamblu, bunăstarea este diminuată, unele persoane să se bucure de o bunăstare mai mare, în funcţie de importanţa pe care autorităţile o acordă diverselor grupuri sociale de factori care determină prețurile opțiunilor, este preferabil ca avantajele să revină susţinătorilor politici, iar dezavantajele, adversarilor.

Din această cauză, autorităţile sunt adesea favorabile controlului preţurilor, în special la produsele alimentare de bază sau în perioade de criză. Cu toate acestea, factori care determină prețurile opțiunilor caracteristică a teoriei economice moderne este reducerea semnificativă a forţei argumentelor în favoarea fixării preţurilor şi schimbarea radicală a modului tradiţional de înţelegere a meritelor relative ale sistemului de preţuri libere versus preţuri fixate administrativ.

factori care determină prețurile opțiunilor

În orice tranzacţie, preţul rezultă dintr-o alegere: el este criteriul în funcţie de care una din părţi preferă să renunţe la ceea ce are pentru a obţine ceea ce posedă cealaltă parte. Or, această alegere depinde de nevoi, dorinţe, proiecte, planurile de acţiune pe termen scurt şi pe termen lung ale fiecărui partener, precum şi de împrejurările specifice ale mediului în factori care determină prețurile opțiunilor se situează fiecare agent, resurse, idei, factori de producţie, structuri instituţionale etc.

Alimentarea circuitelor de amatori

Fiecare alegere ţine seama de toate aceste informaţii deţinute pe plan local de fiecare agent. Aspectul important al funcţionării economiei de piaţă este că, de la o tranzacţie la alta, aceste decizii se intercondiţionează.

Deciziile din ''aval'' depind de deciziille deja luate în ''amonte''.

Comerciant J Clase De Tranzacționare

Fiecare agent economic, A, cunoaşte preţul la care B acceptă să-i vândă o anumită marfă, însă acest preţ depinde de un acord care a avut loc anterior între B şi C. La rândul său, C nu acceptă să vândă la un anumit preţ decât dacă el însuşi a obţinut factorii de producţie la un preţ negociat cu D ş. De fiecare dată, informaţiile cunoscute local de diverşi agenţi economici constuie factori determinanţi în tranzacţiile pe care ei le consimt: preferinţele, 3 nevoile, dorinţele, proiectele, condiţiile de mediu etc.

După cum arată F. Hayek, în modul acesta, canalul preţurilor ''încorporează'', din aproape în aproape, toate aceste informaţii, care, iniţial, erau extrem de dispersate. Preţul din fiecare tranzacţie înregistrează informaţia cu privire la împrejurările în care au avut loc tranzacţiile anterioare şi constituie o informaţie nouă cu privire la împrejurările particulare care i-au determinat pe agenţii tranzacţiei respective să practice acest preţ; această nouă informaţie se adaugă la cele vechi, astfel încât stabilirea unui anumit preţ este deopotrivă o transmitere de informaţie şi o sporire a informaţiei transmise.

Desigur, observă Hayek, această informaţie este esenţialmente incompletă şi abstractă. Ea nu spune nimic în mod direct cu privire la împrejurările singulare pe care le cunoaşte fiecare agent economic din ''amontele'' lanţului în momentul în care ia decizia constitutivă fiecărui act economic.

Preţul de piaţă: ordine, nu haos

Nu se ştie de ce, la un anumit moment, un bun este mai mult sau mai puţin cerut sau oferit, adică devine mai scump sau mai ieftin; se ştie doar că acest bun este mai scump sau mai ieftin, ţinând seama de tot ce s-a petrecut în verigile anterioare ale lanţului. Cu toate acestea, informaţia incompletă transmisă de preţuri este tocmai ceea ce fiecare agent economic are nevoie să ştie în practică.

Într-adevăr, el trebuie să ştie dacă, vânzând un produs sau cumpărând un mijloc de producţie, va face profit — condiţie esenţială pentru menţinerea sa în circuitul economic. Or, preţurile îi dau toate informaţiile necesare pentru a răspunde la această întrebare.

factori care determină prețurile opțiunilor

Atunci când ia decizia microeconomică să cumpere sau să nu cumpere, să vândă sau să nu vândă, este puţin important pentru Tranzacționez ca opțiuni agent economic să cunoască cauzele care au făcut ca bunul respectiv să fie mai scump sau mai ieftin.

Şi, de fapt, indiferent de interesul său pentru modificările mediului economic şi pentru starea de spirit a partenerilor săi, el ar fi covârşit de aceste informaţii, dacă acestea i-ar putea parveni realmente.

Mintea sa nu este, evident, atât de ''mare'' pentru a recepta şi înţelege tot ceea ce poate exista într-o comunitate umană de zeci, sute, mii şi milioane de indivizi, ale căror universuri mentale - tot atât de numeroase şi de îndepărtate unele de altele ca stelele din univers - reprezintă o lume de gânduri care scapă total înţelegerii şi memoriei unui singur om. Ceea ce contează este, deci, ca agentul economic să ştie dacă bunul sau serviciul care îi este oferit pe piaţă este prea scump sau prea ieftin pentru a-l cumpăra, deoarece intenţionează să-l folosească pentru producţia sau consumul său, ori dacă un bun sau serviciu se vinde pe piaţă la un preţ suficient de mare pentru ca el să fie interesat să-l producă.

Această idee este exprimată de Hayek prin afirmaţia că informaţia transmisă prin preţ este ''codificată''. Această informaţie ''codificată'', esenţialmente sumară şi abstractă, este totuşi o veritabilă cunoaştere obiectivă a realităţii: dacă împrejurările singulare din verigile anterioare ale lanţului ar fi fost altele, bunul ar fi fost oferit sau ar fi putut fi oferit la un alt preţ.

Indiferent dacă preţul unei materii prime creşte din cauză că rezervele naturale se epuizează, deoarece a avut loc o revoluţie politică în ţara producătoare, iar noua putere a naţionalizat producţia, pentru că statele producătoare s-au înţeles să-şi majoreze redevenţele etc.

factori care determină prețurile opțiunilor

Sistemul de comunicaţie Hayek îl numeşte de ''telecomunicaţie'' constituit de preţuri, are, deci, un aspect paradoxal, deoarece transmite o informaţie esenţialmente sumară, abstractă şi codificată, care are însă o mare importanţă tocmai din cauza caracterului său sintetic. Împreună cu sistemul de drept, sistemul de preţuri permite rezolvarea celei mai redutabile probleme cu care se confruntă orice colectivitate umană care vrea să organizeze o 4 diviziune a muncii dincolo de o anumită scară, şi anume problema complexităţii sociale.

Prin acţiunea conjugată a acestor două sisteme — sistemul de preţuri şi sistemul de drept —, piaţa este ordine, nu haos.